Știți de ce nu își dă demisia Mișu Negrițoiu de la ASF și continuă să sfideze Parlamentul?
Pentru că nu are caracter.
Pentru că își caută parașuta de aur.
Pentru că așteaptă să fie demis ca să-și poată revendica cele 8 salarii compensatorii pe care și le-a votat în CA-ul ASF-ului, în cadrul contractului colectiv de muncă. În cazul președintelui ASF asta înseamnă 8 salarii de peste 13 mii de euro, ceea ce echivalează cu un cost al exit-ului său de peste 104 mii de euro, la care angajatorul, adică ASF, este obligat să mai plătească 85% impozit la stat, conform jurisprudenței în domeniu. Ca să simplific lucrurile, pentru ASF costul exitului domnului Mișu Negrițoiu se ridică la peste 192 de mii de euro în cazul în care refuză să își dea demisia, plătiți din banii românilor asigurați sau investitori pe piețele financiare sau de pensii private. Atât costă obrazul gros! Cum e posibil ca acești oameni să-și voteze lor înșiși astfel de privilegii, fără ca Parlamentul să spună clar aceste lucruri?! Acestea sunt informațiile de care dispun și aștept ASF să mă contrazică în cazul în care ele nu sunt reale.
Cer să fie transparentizate aceste contracte de muncă din ASF, supravegherea piețelor financiare fiind un bun public care trebuie să se supună rigorilor de eficiență și eficacitate. Acestea nu sunt foloase necuvenite? Cine a aprobat astfel de privilegii? De ce nu s-a discutat în Parlament, în comisiile de specialitate? Nu de puține ori ineficiența a fost plătită tare scump de către români.