Sorina Rotaru este o prezenta delicata si exotica in peisajul muzical autohton. pentru o clipa ai senzatia ca este venita de undeva din Cuba ca in urmatorul moment sa te gandesti daca nu cumva a coborat printre muritori din alte timpuri… interbelice?! Tanara, foarte talentata, gratioasa si foarte muncitoare, Sorina a “acaparat” zona de evenimente locala, avand numeroase concerte in spatiul Bucurestean. Si totusi, cariera ei este multilateral dezvoltata: recent si-a lansat un album, a concertat la Paris, a cantat cu Filarmonica, a lansat proiecte personale, a calatorit in tari exotice si s-a apucat de… pictat! Doamnelor si domnilor, Sorina Rotaru!
Sorina, te cunosc de mica (sa ma exprim astfel) si cred ca am fost printre primele persoane la acarui eveniment privat ai cantat live. Cum se face ca a “explodat” cariera ta muzicala in ultimii ani, as putea spune, mai exact dupa pandemie? A fost un eveniment intim și exotic. Îmi amintesc de culorile și ritmurile bossa nova și swing, pe care le-am simțit să le cântăm, curtea ceainăriei Chaya plină de oameni veseli, lumina fermecătoare din vegetația luxuriantă și camerele care te invitau la o poveste. Muzica jazz și cea braziliană se potrivesc perfect într-o astfel de ambianță. Am simțit că am dat startul evenimentelor private de tip botez și nuntă cu evenimentul tău.
Sunt oameni care îmi scriu cu reținere să mă întreb dacă accept invitația de a cânta la un astfel de eveniment, ceea ce presupune desprinderea de anumite tipare conform cărora nunțile, botezurile sunt asociate cu un anumit tip de muzică. Muzica jazz dă o aromă sofisticată acestor cadre și de obicei sunt organizate în cel mai artistic mod.
Mă bucur că sunt oameni ca și tine, care nu caută să se încadreze într-un idiom și au o viziune autentică în sărbătorirea momentelor importante din viață. Ei sunt tot mai mulți, iar eu nu caut să cânt o muzică comercială sau comună, iar aici ne întâlnim. Nu aș spune că a explodat cariera, chiar dacă simt că sunt în plină expansiune, și aș pune această expansiune în seama muncii. Când spun expansiune, iau în calcul atât solicitările pe care le am pentru evenimente publice și private, cât și efectul pe care îl am asupra altor artiști din domeniu, care se inspiră din rezultatul muncii mele.
O lunga perioada ai creat bijuterii contemporane, dar in ultima vreme te-ai axat pe zona muzicala, cat de usoara a fost aceasta schimbare de registru? Mereu am simțit să mă exprim artistic, lăsându-mi creativitatea să se manifeste în diferite domenii: bijuterii unicat, pictură, dar muzica a fost cea mai potrivită cu sufletul meu. Niciodată nu am mers pe o singură ramură artistică, mi-a plăcut să experimentez și să surprind cele rafinate gusturi ale oamenilor. Cred că pentru orice artist, diversitatea modurilor de exprimare este un antrenament continuu și necesar al creativității. În fervoarea concertelor, am lansat anul trecut colecția capsulă Bon Bijou x Sorina Rotaru, cu cele mai vândute modele realizate de mine.
Ti-ai lansat propriul album “Open Your Wings” (Felicitari!) acompaniat si de un concert cu sala plina. Este un moment de implinire personala? Albumul și concertul de lansare mi-au rămas în suflet, fiind primele și mi-au adus multă satisfacție. Împlinirea însă cred că se va simți abia la crepusculul carierei. Sunt multe satisfacții legate de concertele și evenimentele mele, dar mai am încă multe proiecte personale pe care vreau să le realizez. Universul meu artistic, de muzician, este plin de idei, de dorințe, de experiențe și “mulțumesc Doamne”, de satisfacții. Acest univers poate fi parcurs, străbătut în două maniere care se impletesc.
Îmi vine acum în minte spirala ADN sau împletirea dintre tandru și senzual, curente pe care Freud le plasează în construirea de sine și construirea raportului cu lumea. O manieră este intuitivă, infinită, legată de senzual, în care explorarea creativității ne poate duce până la descoperirea celor mai profunde sensuri ale vieții. Cealaltă manieră este mai geometrică, mai structurată, bazată pe un contact protejat, în care atenția artistului vizează relația sa cu publicul. Având ca repere aceste două perspective, mi-am definit câteva categorii care mă ajută să îmi organizez activitatea.
Ca să dau din casă, de exemplu, “categoria instrumentele mele” care include: tehnică vocală, solfegiu, ritm, limbaj, improvizație – scat, repertoriu. Aceste instrumentele mă ajută să-mi dezvolt modul în care mă exprim în concerte și în interacțiunea cu alți muzicieni. O altă categorie ar fi cea a stilului și a imaginii, și aici sunt atentă la cum rezonanța personalitatea mea cu muzica pe care o cânt din punct de vedere al stilului. Iar această rezonanță îmi permite construirea unui stil propriu. O extensie a acestei categorii este prezența online, cu toate conturile sociale și cele ale platformelor muzicale.
Ai concerte aproape in fiecare seara, poate mai multe decat artisti consacrati care este secretul succesului tau navalnic? Am putea spune ca imaginea glam pe care ti-ai conturat-o si Social Media au contribuit masiv la aceasta “deschidere de aripi”? Deschizându-mi aripile am acoperit și câmpul acesta. Frumos cuvânt “năvalnic” :). Secretul cred că este un cumul de factori, evident muncă și curajul de a urma un ghid interior, mai mult decât a încerca să vând sau să dau un aspect comercial proiectului. Publicul este foarte important pentru noi și cred că la fel de important este să îi dăm ce putem/ce avem noi mai bun în bagaj, contribuind și la specializarea lui ca public de jazz.
Să fiu autentică pentru mine este cel mai bun lucru, precum și să îmi păstrez valorile chiar dacă sunt momente mai grele în carieră. Imaginea glam mă bucură, este în ton cu muzica, cu mișcările corpului, cu arhitectura locurilor în care cânt și reflectă pasiunea mea pentru design. Nu este o strategie bună să mă bazez pe imagine, pentru că ea este cel mai ușor de preluat, cum se întâmplă deja în piața din România. Energia sinceră emanată pe scenă este aspectul care nu se poate copia și care atrage cele mai multe și splendide colaborări.
Ai fost invitata sa canti si la Paris, cum a fost experienta? Parisul este visul oricărui cântăreț sau artist. A fi desemnat să performezi acolo este o recunoaștere a valorii și o plasare în vârful ierarhiei domeniului artistic în care activezi. Sunt recunoscătoare că am avut această șansă și că nu a rămas fără ecou prestația mea de acolo. A fost un moment cu totul deosebit și trăirea acestui eveniment este asemenea. Puține acte artistice s-au întâmplat în sala UNESCO și asta face și mai prețioasă participarea noastră în acest cadru. Împreună cu Cătălin Raducanu, în cadrul conferinței UNESCO de la Paris, am avut bucuria de a cânta jazz românesc și de a participa la alegerea ambasadoarei României, excelența sa doamna Simona Miculescu, în funcția de președinte al UNESCO.
Este complex încă, ce am trăit noi pe scenă, atunci când mă gândesc. M-am bucurat de aprecierea celor care m-au invitat, dar și de aprecierea publicului, ceea ce m-a bucurat și încurajat foarte mult. Experiența de la Paris este unică, dar nu este singura, eu mai fiind invitată pentru concerte și la alte ambasade. Sper ca în continuare să mai fie ocazii de acest gen.
Ai absolvit si “Programul postuniversitar de management muzical”, ce urmeaza? Da, participarea la acest curs postuniversitar de management, organizat de Alexandra Șolea împreună cu Universitatea Națională de Muzică din București, mi-a permis să înțeleg lucruri importante teoretice și practice din domeniul cultural. Este confortabil să fii un muzician concentrat doar pe muzică, iar lucrurile ce țin de relația public – muzician să fie preluate de un manager. Asta este varianta ideală care nu se potrivește cu ce este încă în piața artistică din țară. Mă preocupă, mă pasionează, aspecte precum: strategii prin care pui în valoare un muzician, ce produse muzicale se potrivesc fiecărui muzician, cum le promovezi publicului țintă potrivit artistului și cel mai mult îmi place segmentul de inovație în cultură, care a constituit subiectul lucrării mele la acest curs postuniversitar de management muzical: “Maniere inovative de receptare a muzicii jazz”.
Proiectul “Human Song” se încadrează în acest segment de inovație în cultură și este o punte între muzicienii compozitori de jazz și public, prin compunerea de portrete muzicale pentru anumite personalități ce fac parte din acest public. Portretul nu este o dedicație, ci rezultatul unui proces mai profund, la care muzele fac parte direct sau indirect. Urmează să pun în practică ce am învățat la acest curs, aplicând în proiectul Human Song. Are nevoie de o formulă ce poate să fie accesibilă unui public, chiar dacă nișat și exclusivist, însă mai larg decât publicul actual. Portretul muzical se poate comanda pentru a fi oferit unei persoane dragi. Asta înseamnă propria piesă sub formă de înregistrare alături de partitura proprie înrămată într-un tablou.
Cel mai interesant proiect al tau a fost lansarea Human Songs- Jazz Portraits care s-a bucurat si de o coperta speciala si de aportul unor “Muze”, poveste-mi mai multe despre acest proiect. Am povestit mai sus despre ideea de bază a proiectului. Anul acesta am lansat și primul album Human Song, care este disponibil pe platformele online de streaming. Albumul Human Song – Jazz Portraits prezintă o serie de portrete muzicale inspirate din poveștile de viață ale oamenilor. În realizarea lui am plecat de la premisa că asocierea muzicii jazz cu personalitatea, experiențele și preferințele oamenilor este importantă pe termen lung, în primul rând pentru schimbarea percepției asupra acestui gen muzical. În prima fază am ales 9 persoane care să ne fie muze. Sunt oameni pe care îi cunoșteam pentru că fac lucruri importante pentru România:
Pentru a-i cunoaște mai bine și pentru a compune portretele muzicale, am stabilit o întâlnire în jurul unui pian. Cele nouă muze au răspuns – inteligent și spontan (ne place spontaneitatea) –, în cadrul unui interviu dedicat, la o serie de întrebări. Ele au fost gândite pe trei teme distincte: prima temă s-a axat pe relația invitaților cu muzica, cea de-a doua a căutat să dezvăluie personalitatea invitaților, iar a treia a scos în evidență momente cheie din experiența lor de viață, personală, dar și profesională. Întrebarea comună a fost de tip fulger (“Muzica este…?”) și a vizat însemnătatea muzicii pentru fiecare participant. Răspunsurile au variat: de la “suprema formă de magie”, “suflet”, “artă majoră”, “viață”, la “inspirație”, “artă” și “unda pe care merge totul”.
Un aspect esențial al interviului a fost dialogul muzical între muze și pianiștii Alexandru Olteanu și Vlad Briciu. Bazându-se pe răspunsurile oferite, cei doi muzicieni au creat structuri muzicale și au explorat, în timp real, diverse limbaje muzicale, transpunând personalitatea fiecărei muze într-un crochiu al portretului muzical. După runda de interviuri, ne-am reunit pentru sesiuni de compunere și dezvoltare a ideilor muzicale, la care am lucrat în două echipe: eu împreună cu Alexandru Olteanu, pe de o parte, și cvartetul compus din Vlad Briciu, Mike Alex, Philip Goron și Răzvan Florescu, pe de alta. În etapa următoare, am pus pe hârtie partiturile, iar acestea au prins viață în studioul de înregistrări, cristalizându-se în albumul digital intitulat Human Songs – Jazz Portraits. Vă invit să îl ascultați și să descoperiți în note muzicale personalitățile celor nouă muze: Raluca Leafu, Aida Economu, Gabriela, Costin Roșu, Adrian Nartea, Amalia Săftoiu, Serin Jemaa, Gianina Corondan, Hamid Nicola Katrib. Mai multe detalii găsiți în Revista “Acord” a Universității Naționale de Muzică din București.
Ai multe concerte, ai cantat si cu Filarmonica din Pitesti, ai participat la un Festival de Jazz la Galati, calatoresti mult (ai fost in Spania, in Thailanda, in Bali), cand ai timp fizic pentru toate aceste proiecte profesionale si personale? Ador colaborările cu filarmonicile și îmi doresc să fie în continuare foarte prezente în cariera mea. Muzicienii din Band-ul filarmonicii din Pitești sunt profesioniști și susținători. Asta face colaborarea eficientă și foarte plăcută. Participarea în festivaluri este de asemenea foarte plăcută și chiar dacă bati drumul în alte orașe, energia de după concert este una hrănitoare și împlinitoare. Așa s-a întâmplat și în Spania, unde a fost magic. Am compus un Human Song pentru aniversarea unei femei minunate. Am compus portretul muzical împreună cu Alexandru Olteanu și am mers în Spania cu Cătălin Răducanu să îl interceptăm live. A fost emoționant, de poveste și memorabil. Faceți acest exercițiu de imaginație: primești cadou de ziua ta, propriul cântec, inspirat de povestea ta de viață.
Ești în Spania cu oamenii dragi, lângă piscină, privești apusul fermecător peste munții scăldați în mare și vine cântăreața pe care o apreciezi, îmbrăcată glam, cu un tablou pe care ți-l oferă. Este o partitură scrisă caligrafic, manual cu numele tău în titlu. De ce te bucuri mai întâi? De tot în același timp. Este magic. Am stat câteva zile în Spania, pentru că îmi este o țară tare dragă iar peste două zile am plecat în vacanță în Thailanda și în Bali. O lună și ceva am fost fascinată de frumusețea acestor locuri și de felul de a fi al locuitorilor. Anul trecut a fost complex și am lucrat ca o echipă. Renunți tot timpul la ceva pentru așa rezultate. Am fost cu totul concentrată pe activitatea de muzician.
Cu ce ne vei surprinde anul acesta? Cu un turneu. În rest mă voi surprinde și pe mine.
Putine persoane stiu ca ai si veleitati artistice in zona picturii. Iti propui sa te dezvolti si in aceasta directie? Pictura este așa ca un vulcan activ. Am cumpărat câteva culori de ulei și câteva pensule. Este o tehnică nouă pentru mine. Mă simt la nivelul unei suprapuneri între o necesitate imediată de manifestare/exprimare a ei și un tumult sufletesc din care lipsesc încă viziunile legate de pictură. Muzica m-a învăluit din exterior și răsărit din interior, iar eu m-am lăsat în zbor în ea.
A fost o întâlnire sinceră, pasională. Simt că pictura trebuie mai întâi contemplată cu ochi neobosiți și aprofundată admirația ce o trezește, și de aici să se stârnească cu delicatețe viziunea. Am în plan câteva întâlniri cu prietenul meu bun, artistul Ion Nedelcu, pentru explorări și “gesturi” picturale.
PIN IT
PIN IT
