Am tot scris despre discriminare, prejudecăţi, percepţii subiective în recrutare. S-a vorbit cel mai mult despre vârste şi rase, dar sunt şi multe alte criterii de diferenţiere pe care le folosesc angajatorii la recrutare, unele dintre ele aplicate subconştient, fără să-şi dea seama că discriminează.
Etichetarea românilor după regiunea de provenienţă, sau chiar după judeţ, şi apoi atribuirea unor trăsături distinctive e arhicunoscută la nivel anecdotic, însă mai puţini ştiu că acestea sunt şi criterii de clasificare şi de departajare în recrutare, la angajare, de multe ori.
Iată cum am observat eu că angajatorii îi grupează pe angajaţi, asociindu-le un anumit nivel de încredere ab-initio, în funcţie de originea candidaţilor. Am pus judeţele în 5 categorii, în prima fiind cei cărora angajatorii le acordă cea mai mare încredere, iar celor din ultima grupa cea mai puţină, desigur. Cu alte cuvinte, dacă trebuie să aleagă între două CV-uri absolut identice, din toate punctele de vedere, cu excepţia locului de origine a candidatului, marea majoritate vor alege pe cel dintr-o grupă mai de sus în listă, adică pe cel care îi inspiră mai multă încredere, după sistemul lui de clasificare, aplicat în mod reflex, intuitiv, instinctiv, fără vreo verificare sau validare.
Aceasta de mai jos e „ierarhia” încrederii observată de mine la angajatorii din Bucureşti. E posibil ca la cei din alte locuri, din alte oraşe, adică, să fie puţin diferită, însă nu foarte mult, din câte am tot discutat cu unul şi cu altul.
Şi încă ceva: ierarhia aceasta nu s-a schimbat de 30 de ani, de când lucrez eu în recrutare. Însă am observat că diferenţele dintre grupe tind să se accentueze, nu să se reducă, aşa cum ar fi bine să fie, din punct de vedere profesional, social şi politic.
Grupa I – cea mai mare încredere
- Arad
- Alba
- Bihor
- Cluj
- Mureş
- Sibiu
- Timiş
Grupa a II-a
- Bistriţa-Năsăud
- Braşov
- Harghita
- Covasna
- Maramureş
- Satu Mare
- Sălaj
- Vâlcea
Grupa a III-a
- Bucureşti
- Bacău
- Caraş-Severin
- Hunedoara
- Iaşi
- Neamţ
Grupa a IV-a
- Argeş
- Botoşani
- Buzău
- Brăila
- Constanţa
- Dâmboviţa
- Galaţi
- Ilfov
- Mehedinţi
- Prahova
- Suceava
- Tulcea
- Vaslui
- Vrancea
Grupa a V-a – candidaţi care inspiră cea mai redusă încredere
- Teleorman
- Olt
- Călăraşi
- Giurgiu
- Gorj
- Dolj
- Ialomiţa
Şi iată acum şi preferinţele angajaţilor români în funcţie de locul de unde vine angajatorul, tot pe mai multe grupe, însă de data aceasta pe ţări sau regiuni mari. Ca să fiu ceva mai precis, este vorba despre ierarhia angajaţilor din România legată de firmele în care să lucreze aici, în România, nu în ce ţară le-ar plăcea să meagră să lucreze.
Prima grupă include ţările cele mai atractive pentru angajaţi, ca origine a businessului şi a managementului, iar ultima pe cele pentru care cei mai puţini ar vrea să lucreze. Şi nici această ierarhie nu s-a schimbat de cand o ştiu eu, şi nici nu cred că se va schimba prea curând – cel puţin nu în timpul vieţilor noastre…
Grupa 0 – cele mai atractive ţări
- SUA
- Marea Britanie
Grupa I
- Canada
- Elveţia
- Germania
- Norvegia
- Olanda
- Suedia
Grupa a II-a
- Austria
- Belgia
- Danemarca
- Finlanda
- Franţa
Grupa a III-a
- Cehia
- Coreea
- Irlanda
- Italia
- Japonia
- Spania
Grupa a IV-a
- China
- Grecia
- Polonia
- Romania
- Ungaria
Grupa a V-a
- Bulgaria
- Rusia
- Serbia
- Turcia
- Ţările arabe